11
feb.
2019
0

Chirighițe de Titan

Titan e plin de pasari (pescarusi, rate, lisite, lebede, chirighite). 

*** 2000, Germania, eu – trainer la o conferinta, merg cu colegii mei cu masina intre orase. Vad in mijlocul unui orasel , intr-un sens giratoriu mai mare cu copaci si arbusti… iepuri! multi, frumosi si veseli. Am intrebat gazda cum rezista acolo. Si mi s-a raspuns ca sunt de multi ani, s-au obisnuit si nu mai ies din perimetru. Eu, avand in cap povestile din Romania de la vremea respectiva, ma gandeam cum de nu ii fura oamenii (sa nu uitam ca pe atunci se furau florile din spatiile verzi si se taiau trandafirii ca sa fie vanduti in piata). Asa incat, de fiecare data cand vad pasarile din Titan ma bucur sa vad ca am evoluat si noi ca societate si mentalitate.***

Plimbarea/alergarea zilnica in parc e un prilej de reflexie pentru mine si de contemplat ritmul simplu al naturii si cat de integrata sau paralela sunt eu cu el. E un proces foarte interesant sa lasi masinaria de gandit si doar sa observi: iarba, copacii, sorele, pasarile. 


Azi ma gandeam la chirighitele de Titan vs chirighitele de delta (acei pescarusi mai mici care fac o galagie asurzitoare). Primul impuls a fost sa le compatimesc pe cele de Titan si ca nu sunt in mediul lor natural. Si parca am auzit dinspre ele un raspuns: “… dar aici este rostul nostru. De ce sa plecam? Cand aici aducem o bucurie in ochii oamenilor mai ales a copiilor, avem si suficienta mancare si ne e bine. Nu stim ce e aia delta, dar nu ne intereseaza. pentru ca acum rostul nostru e aici si vrem sa il facem cat mai bine”. 


De-ar fi asa de simplu si la oameni… sa nu mai alerge dupa himere si sa isi accepte locul si rostul si sa il faca extraordinar de bine!