21
feb.
2016
0

In cimitirul de la tara

„ar trebui sa ne nastem batrani si pe masura ce inaintam in viata sa devenim copii

apoi din ce in ce mai mici…cat marul…cat bobul de mazare… pana disparem”

– Nu sunt Turnul Eiffel

 

In cimitirul familiei dintr-un sat din Baragan, ma simt… bogata! Bogata cu bucuriile si frumusetile traite de cei dinaintea mea, Vrancenii, adusi de undeva de la munte ca sa populeze Baraganul. Stiu de la bunica mea din partea mamei ca au fost 4 fete si au avut teren mult, si cai si vaci si… multa munca pentru o familie cu 4 fete.

In cimitirul de la tara, ma simt tanara si eterna, caci inteleg ca in mine s-a strans toata truda celor dinaintea mea si toate sperantele lor de mai bine.

In cimitirul de la tara ma simt… la tara! La tara mea, langa pamantul care m-a crescut!

 

Fericiti cei care mai o tara unde sa mearga sa isi gaseasca radacinile si sa le vorbeasca pamantul…

332594_10150357655920881_1932784641_o

Cimitir in Suditi, jud. Ialomita (2011)

You may also like

amintiri despre mine… in Sri Lanka (1)