11
apr.
2018
0

tango y yo

Tango a venit in viata mea intr-o perioada in care eram prinsa in agitatia business-ului, in schimbari profesionale si personale ample, in care imi doream sa imi recastig serile si weekendurile dupa niste ani buni de alergatura pe campia trainingului.

Am mers cu o prietena la o sesiune de bachata si la o sesiune de tango. Ea a ramas la bachata, eu la tango. Cat m-am tinut sau nu e mai putin important. Important e cu ce am ramas…

Am ramas cu intelegerea ca a fi „follower” si a te lasa condus de „leader” nu e asa de rau. Ca, in tango, ca si in viata de cuplu, atunci cand barbatul stie ce vrea (chiar daca nu este avansat cu tehnica, dar are placerea si bucuria dansului), are incredere in el si improvizeaza… Eeeeeh, pai atunci ies lucruri minunate! Este o paralela extrem de frumoasa tango cu relatia de cuplu si urmaream cu bucurie cuplurile care si dansau impreuna.

A fost o perioada in care ma uitam la filme cu tango, ascultam muzica in masina cand conduceam, visam cu ochii deschisi la festivaluri si figuri facute pe tocuri inalte.

Daca in anii 2000 am facut cursuri de belly dance ca sa imi descopar senzualitatea, prin tango am inteles mai multe despre feminitate si intelepciunea curgerii intre parteneri. Dansul ajuta, iar daca iti dai si timp sa iesi din zona de confort si sa internalizezi starile si trairile, inveti mai mult decat dintr-o sesiune de coaching (cu toate ca la mine au mers in paralel).

Prin tango am invatat ca dansul iese in doi, intr-adevar. Si poate sa iasa foarte frumos daca fiecare este atent la rolul sau, la energia pe care o aduce in dans si are incredere in partener, fara presiune si repros.

Nu pot sa uit ca la una din ore, venind direct de la birou unde proiectele si echipa imi cereau o anumita atitudine de organizator si gasitoare de solutii rapide, partenerul meu de tango se opreste dupa cativa pasi si ma intreaba: „conduci tu sau eu?” A fost cea mai memorabila lectie legat de diferenta dintre cine sunt si cine vreau sa fiu. Si de atunci observ cum ritmul business-ului scoate la iveala anumite comportamente, insa este decizia personala daca merg sau nu in acea directie. Este o descoperire continua si o experimentare, ca si in tango 😉

Sa nu se inteleaga ca am excelat in tehnica sau festivaluri… am fost sporadic cam 2 ani, si mi-am promis sa ma intorc intr-un anumit context. Chiar si poate pentru un singur dans.

Pentru ca nu este vorba de numar si scheme, ci de emotia traita si de bucuria de a fi muzica si curgere.

Da, mai sunt momente cand stau la coada la supermarket si ma mai joc cu picioarele intr-un adorno… deh, corpul tine minte ce i-a placut 😉