15
apr.
2019
0

Visez covrigi. Cu seminte

De fiecare data cand tin regim cu apa (… beau doar lichide, adica) ma gandesc la toate minunatiile de bucate pe care nu le-am mancat in ultimul timp, sau pe care le-am mancat, dar simt eu ca nu le-am savurat suficient. Retete simple, de genul gogosi, mamaliga cu lapte (aia de cand eram mica, cand puneau ai mei laptele in tuciul fierbinte dupa ce rasturnau mamaliga), ardei umpluti si tot asa.


Tura asta am poftit la covrigi.

Cu seminte, mai precis, nu orice covrigi. D’aia calzi si pufosi.

Pentru prima data de cand tin acest gen de regim, mi-am vazut inainte de intalniri, treburi si ce aveam de lucru. Tin minte cand am facut asta prima data, acum 3 ani, eram lesinata prin casa si nu am rezistat decat 24h. Insa de fiecare data am mai facut un pas si inca unul.

A bea doar lichide 3 zile e o experienta interesanta. „Un fleac, e ok! Pot sa o fac! Stau destul de des fara sa mananc o zi intreaga„, imi ziceam. Yeap! Insa, punctul de presiune maxim mi se pare dupa 24-36 de ore. E momentul de slabiciune si de pofta si de foame si de…. ” dar cine m-a pus sa fac asta? si de ce o fac? si… chiar vreau sa o fac?„. Insa, daca iei minut cu minut si pas cu pas, vezi ca mai poti. Si iti mai depasesti o limita pe care ti-ai setat-o in capul tau. Anul trecut de cateva ori in punctul asta m-am oprit avand scuza activitatilor care imi cereau energie.

Iar fix in acest interval de indoieli, tura asta eram in metrou si… surpriza! Simt un miros care adie langa mine. Ce mananca un domn la doi pasi? Un covrig. Fix la ce poftisemn eu o zi intreaga! Pfoaaaai! Creierul meu initial a intrat in panica si in pofte, si apoi, incet-incet a intrat ratiunea. „Sa renunt acum? Asta e? Imi cumpar un covrig cand ies din metrou? Ia sa vedem ce se intampla daca nu„. Si atunci s-a produs o schimbare interesanta: ma bucuram de traducerea mirosului si ce simt in acel moment. Si uite asa am descoperit ca un covrig are mai multe feluri de miros… Are dulceata, are proaspatul din cuptor, are semintele coapte si putin arse, are pana si miros de crocant si coaja… Am inchis ochii si am savurat pe fiecare in parte si m-am gandit ce covrig bun o sa mananc eu dupa ce termin. Am coborat zambind la urmatoarea statie. Si m-am saturat din miros, fara sa cumpar.

Si totusi, de ce tin postul asta?

Dupa ce am citit mai multe articole, prezentari TED, am mai studiat si eu cate ceva, am zis ca nu ar strica sa ii dau corpului si o perioada de detoxifiere. Mananc destul de atent in general, insa iubesc cafeaua care imi acompaniaza ritualul zilnic, o bomboana Bucuria din cand in cand (mai des!), si mai deraiez chiar si catre fast-food rar. Plus traitul in poluarea Bucurestiului si stresul de zi cu zi isi pun amprenta in toate formele: de la somn, la anxietati cotidiene, la mancat emotional etc.

Asa ca vreau sa ii dau corpului un timp de pauza in semn de multumire ca ma suporta cu aceste obiceiuri 🙂 Un mic disconfort pe termen scurt, dar cu rezultate extrem de benefice pe termen lung. E intr-adevar ceva ce tine de vointa, de incredere in tine si de a te cunoaste unde tinzi sa renunti si de ce. Se poate tine acest regim si mai multe zile, insa eu deocamdata sunt la 3.

Sa nu se creada ca exagerez. Am renuntat de multe ori dupa 24 de ore pentru ca efectiv nu simteam ca pot merge mai departe. Este o mare arta sa stii care iti sunt limitele si cat poti sa le intinzi in mod constructiv, fara sa strici ceva. Si cred mai mult in puterea unor actiuni repetitive cu progres mic, decat intr-o fortare ocazionala.

Am invatat sa relationez diferit cu mancarea: nu doar sa umplu stomacul ca reactie la un instinct; ci savurez si o apreciez pentru energia pe care mi-o da: o privesc mancarea, ma bucur de cum arata in farfurie, de fiecare gust pe care il desface, de miros. Insa mai ales ma bucur si apreciez efortul tuturor celor care au facut ca eu sa am acea masa

Am inteles prin postul cu apa, cat din viata noastra graviteaza in jurul mancarii: sa faci bani sa mergi la cumparaturi ca sa aranjezi proviziile in bucatarie ca apoi sa le pregatesti, sa le gatesti, sa le mananci, ca apoi sa faci curat (vase, bucatarie in sine etc)


Ce invat din ce in ce mai mult intr-o astfel de perioada?

– mi se ascut simturile (miros altfel lucrurile, iar perioada de acum cu pomii infloriti este superba, culorile sunt mai intense, aud altfel);  lingurita aia de miere pe care am mancat-o dimineata a creat o multitudine de senzatii

– e mult mai usor sa tin post daca am activitate si ies la aer, la soare

– poate sunt mai inceata in miscari (insa nu imi strica la cat de repezita si grabita mi-a fost firea mult timp), insa mental am momente mult mai intense de concentrare

-sunt mult mai in interior, ma simt eu pe mine altfel si continuu. Este o conectare puternica cu corpul meu si ce imi transmite ca are nevoie. O conectare pe care altfel, nu o constientizez atat de des


Mda… de data asta chiar mi-am depasit multe limite continuandu-mi viata sociala in timpul acestui post. Eu cu mine, pentru ca despre asta e vorba. Si cand stiu ca sunt alti oameni care fac asta in mod curent, inseamna ca pot si eu. Daca intr-adevar vreau si e important pentru mine.

Sunt in a treia zi de post cu apa, dupa-amiaza, inainte sa intru la curs.

Ma opresc in colt sa imi cumpar un covrig. Cu seminte.

Si sa ma bucur de intreaga senzatie de a-l manca. Zambesc si intru sa vorbesc studentilor despre motivatie si ce inseamna sa crezi in ideea ta.

(scris in martie 2019)